Istoria teoriei evolutiei este uimitoare si intotdeauna m-am intrebat de ce le-a trebuit oamenilor de stiinta atat de mult timp sa accepte teoria evolutiei. Ideea evolutiei nu era nici pe departe noua, ci fusese sugerata de altii inaintea lui Charles Darwin (1809-1882). Vechimea extraordinara a planetei era deja acceptata de oamenii de stiinta. De asemenea, fusesera descoperite nenumarate fosile care aratau ca cu cat stratul de fosile era mai vechi, cu atat animalele deveneau mai simple si mai putin similare cu cele de astazi.
J.B. Lamark propusese un mecanism pentru evolutie in care caracteristicile dobandite de un animal in timpul vietii sunt mostenite de urmasii acestuia (spre exemplu, urmasul unui culturist ar mosteni muschii acestuia). Din acest punct de vedere, gatul lung al girafei a aparut din cauza ca generatii de girafe au incercat sa se intinda dupa frunze. Acest principiu este fals, desi Darwin il accepta la inceputul carierei sale.
Charles Darwin devine convins de evolutie cu mult timp inainte de a veni cu idea selectiei naturale. Selectia naturala este mecanismul propus de Darwin pentru evolutie in cartea sa "Evolutia speciilor", publicata in 1859. Darwin ajunge la concluziile sale in urma calatoriei pe vaporul "Beagle", in care observa ca populatii de animale izolate pe insule isi dezvoltasera caracteristici diferite, adica se adaptasera la mediul diferit de pe insula. Crescatorii de animale creasera deja diferite rase prin inmultire selectiva, dovedind ca exista variatii in cadrul unei specii. Plecand de la aceasta idee, Darwin propune un nou mecanism prin care a aparut gatul lung al girafei: in populatii stravechi, existau animale cu gatul un pic mai lung decat media; acestea sunt mai bine adaptate la mediul lor (ajung la mai multe frunze) deci au mai mult succes din punct de vedere reproductiv. Rezultatul este ca in generatia urmatoare, numarul animalelor cu gatul mai lung creste, iar cel al celor cu gatul mai scurt scade. In timp, acest proces duce la girafele de astazi.
Dupa publicarea cartii, aceasta este contestata de un numar mare de ganditori religiosi si laici. In scurt timp insa, teoria evolutiei este acceptata de majoritatea oamenilor educati (in jurul anilor 1870). Mecanismul propus de Darwin, selectia naturala este mai greu acceptat, majoritatea oamenilor de stiinta preferand sa vada evolutia ca un proces progresiv, avand un anumit scop (o evolutie constanta de la animale simple la om, formand o asa-zisa scara evolutiva cronologica). Selectia naturala sugereaza mai degraba un proces adaptiv aleatoriu si fara scop, depinzand de conditiile de mediu; acest proces este mai degraba comparat cu un pom care se ramifica in toate directiile decat cu o scara.
La inceputul secolului XX, genetica se dezvolta ca stiinta, oferind un mecanism prin care se transmit caracteristicile de la o generatie la alta, precum si o explicatie pentru variatiile intre indivizii unei populatii (si demonstreaza definitiv falsitatea teoriei lui Lamark). Genetica se bazeaza pe legile lui Mendel, descoperite de fapt in timpul vietii lui Darwin insa acceptate de comunitatea stiintifica cu mult mai tarziu. In a doua parte a secolului XX, este identificat codul genetic sau ADN-ului. Este recunoscut ca selectia naturala este principalul mecanism al evolutiei, insa sunt identificate si altele care il completeaza, creandu-se o imagine mult mai complexa decat cea prezentata de Darwin.
Incercarile de a aplica teoria evolutiei pentru a intelege societatea umana sunt inconcludente in cel mai bun caz. Exploratorii victorieni vedeau populatiile intalnite in Africa sau Australia ca fiind mai jos pe "scara" evolutiva fata de cele din Europa. Impartira umanitatii in rase si aplicarea principiului supravietuirii celui mai bine adaptat constituie baza pseudo-stiintifica a rasismului Nazist. Dupa descoperirea ADN-ului insa, este recunoscut ca populatiile umane sunt, din punct de vedere genetic, aproape identice si deci nu pot fi unele "superioare" altora. Exista insa multe discutii cu privire la rolul evolutiei in comportamentul uman. Sunt unii cercetatori care sustin ca omul este ceea ce evolutia l-a programat sa fie, explicand comportamentl uman in functie de genele care le are un individ; altii insa sustin ca omul are copacitate de a invata din experienta atat de mare, incat aceasta anuleaza majoritatea instinctelor "programate" in gene de evolutie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu